Coșmarul de azi-noapte a fost probabil mult prea înfricoșător, motiv pentru care nici măcar nu îl mai țin minte. Dar din nou m-am rătăcit. Asta nu nu am uitat.
Sunt extrem de obosită și de aceea astăzi m-am cam chinuit ca să scriu contractul pentru garsoniera mamei. Mâine îl duc să îl semneze chiriașii. Deși e duminică, am stabilit să ajung acolo pe la 7,30 -7,45 a.m. Am pus ceasul să mă trezească la 5,30 a.m. ca să pot pleca pe la 6,30 a.m.
Am pregătit și un cadou pentru băiețelul lor în vârstă de 5 anișori. O cutie cu multe, multe mașinuțe (cam 20 la număr) pentru un raliu de Formula 1, o muzicuță, plastilina, carioci, culori, vreo 3 cărți cu activități pentru preșcolari. Sper că îi placă.
Mi-e cam teamă de drumul de mâine, pentru că nu am mai ieșit din casă de vreo două săptămâni și nici nu am văzut alți oameni în afară de mama decât la televizor. Dar pentru că e duminică, plus că e și destul de întuneric dimineața, sper ca să mă descurc bine.
Apoi am de scris vreo niște articole despre mineri, steril, Oltenia, panouri fotovoltaice și ferme zootehnice și avicole. Grozavă combinație, nu-i așa?
Azi mamei i-a fost un pic mai bine, a și mâncat puțin. Noi deocamdată am decis ca să terminăm rezervele alimentare din pandemie, așa că azi la mare cinste a fost zacusca.
Urmează o săptămână dificilă, cu 3 drumuri de făcut, dar sper ca să rezolv în timp util, ca să mă prindă frigul.
Aseară am intrat pe telegram ep un grup și am găsit un program de meditații. După ce mă eliberez nițel (probabil după 15 ianuarie) cred că o să îl încep și eu pentru că este eficient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu