sâmbătă, 31 decembrie 2022

Artificii, papagal speriat, program abundență, numerologie - 1 ianuarie 2023

 Am trecut în 2023 alături de papagalul meu care tremura ca varga de frica artificiilor. În rest, este o liniște care te zgârie pe timpane.


Am o sticlă de vin bun, dar care nu se bea așa, în solitudine, decât dacă ești bețiv. Așa, ca tata. Mare figură tata: profesionist la golit sticle cu tărie… Nu prea era adeptul vinului… Asta pentru că avea tensiune… 


,Voi cum petreceați Revelionul în copilărie? La mine în casă permanent era scandal de Crăciun și Anul Nou. Obligatoriu se lăsa cu bătăi, cu lacrimi, cu înjurături… Singurul lucru bun era zăpada… Acum nu mai este nici zăpadă… 


Îmi amintesc că uneori, de Crăciun sau Revelion plecam pe străzi cu mama, după ce tata adormea… Lacrimile îmi erau încă pe obraji… Mă uitam la ferestrele caselor din cartierul mărginaș al Bucureștiului unde locuiam și vedeam brazii împodobiți… Părea cald și, foarte important, nu era scandal… Acum nici la mine în casă nu e scandal… Dar nici veselie nu a fost anul acesta… Introspecție și conexiunea cu Divinitatea, după cum ziceau Cristian Terran și Clarissa Damian azi la dna. Olga, la TV6…


Azi încep un program de abundență… Prima misiune este să scriu 10 motive pentru care sunt recunoscătoare în materie bănească. Ceva de genul: “Sunt recunoscătoare că am bani să îmi cumpăr mâncare.“ 


Programul ăsta durează 21 de zile și vreau să mă țin de el, deși, nu prea reușesc mereu să duc la capăt tot ce îmi propun… Când ești așa de singur/ă și cumva blocat/ă într-o casă cu un om bolnav este de înțeles.


Am început să învăț numerologie… Așa pot descoperi mai multe lucruri despre mine și despre alții… Mi se pare fascinant și mi-aș dori să am un grup privat de FB cu care să discut despre subiectul ăsta.


10 ani de singurătate - 31.12.2022

 2023 este un an al introspecției și al căutării legăturii cu Divinitatea… Interesant… Eu locuiesc într-un apartament cu nr.7, așa că de prin 1989 practic sportul ăsta: al introspecției…


Ce-i drept, din 2013 ceva mai acerb… Intru în al zecelea an în care am grijă permanentă de mama… Și tot de atunci nicio rudă nu ne-a mai vizitat… Până atunci veneau pentru că aveam ce să le dăm… Când mama s-a îmbolnăvit (mai precis a început să vadă tot mai rău, deși s-a operat de cataractă, osteoporoza s-a agravat și ea), lucrurile au mers din rău în mai rău… Iar eu, care oricum abia depășisem o depresie teribilă prin 2007-2008, am ajuns să stau izolată în casă. Desigur, pentru că așa am vrut. Dar tot e dificil…


Am râs când majoritatea oamenilor, în pandemiei, au fost constrânși să stea în case… Eu stăteam deja de 7 ani! Doar ieșeam la cumpărături la LIDL ( la vreo 300 de metri de blocul meu) și mergeam o dată pe lună la bancă…


Am avut noroc cu un prieten care mi-a dat să scriu acasă articole, altfel era o mare problemă cu banii… Nu că mi-ar da prea mulți, dar așa puțini cum sunt, mă țin pe linia de plutire…


În seara asta mamei i-a fost tare rău (are 89 de ani)… Voi ciocni singură la miezul nopții… Habar nu am cum se face… Nici șah nu joc singură… Chiar, am jucat o partidă de scrabble online mai devreme și am câștigat… Asta ca să nu uit cuvintele…


Mă mir că în afară de niște pocnete răzlețe de artificii nu e pic de veselie… Recunosc, asta mă face să uit de comparații… Dar mă întreb de ce ei nu se bucură… Mai ales că nu sunt singuri... majoritatea… Ciudate vremuri, nu-i așa?








Multă oboseală și primirea înregistrării cursurilor de numerologie și taro-numerologie - 12 ianuarie 2023

  Azi a fost o zi mohorâtă cu ploaie și frig. SIngurul lucru bun a fost că am plătit ce era de plătit în afară de banii pentru cotizația anu...